~IUBIREA~

Subiectul nostru preferat in ultima vreme s-ar parea ca este fericirea, ceea ce ne (sau ma) duce cu gandul la iubire. Undeva pe un alt blog am dezbatut treaba asta cu structura chimica a iubirii si cum se face ca te indragostesti de anumite persoane, cum mirosuri si anumiti hormoni au treaba cu asta si sunt intrutotul de acord. Problema intervine totusi cand nu vrei sa mai iubesti o persoana, cand vrei sa stergi din minte orice amintire, orice sentiment si nu inteleg de ce oamenii aia foarte destepti care au descoperit toata treaba cu structura chimica nu au gasit un antidot, nu stiu o pastila, o licoare - ceva. Sau si mai bine cu ce parfum, cu ce fel de hormoni sa te dai ca sa il faci pe celalalt sa te iubeasca. Totusi o lobotomie nu intra in discutie - ea este mult prea periculoasa iar problema asta nu e asa grava. Si da, iubirea este egoista si mi se pare unul dintre cele mai egoiste lucruri de pe pamant - este egoista pentru ca esti in stare sa faci totul pentru celalalt atata timp cat este langa tine, atata timp cat lucrurile pe care le faci pentru celalalt il tin acolo. Si totusi pentru acest gen de probleme oamenii aia destepti nu au gasit solutii si daca le au gasit nu vor sa ne ziua si noua.
Nu stiu cata lume a experimentat sentimentul asta insa mai exista un mix ciudat de sentimente si anume ura fata de persoana iubita - sau ura de iubire - cand ajungi intr-un punct in care stii ca nu te mai poti intoarce acolo unde ai fost candva sau cand stii ca nu mai este a ta persoana aia, ca apartine altcuiva, cand faci cam tot ce poti sa uiti si nu reusesti, iar atunci cand iti este teama esti speriat, furios, suparat sau te doare ceva gandul la acea persoana te face sa te linistesti o clipa cat sa iei o gura de aer si sa poti sa iei iar viata in piept. Si ce faci cand visezi nopti la rand la ceea ce a fost sau ar trebui sa fie?

Ciudat cum fericirea se leaga obsesiv de iubire, insa daca acum cateva posturi s-a dezbatut problema fericirii - acum propun sa o separam de iubire - si sa le tratam ca doua sentimente distincte - care in multe momente se intrepatrund. Cu toate acestea iubirea ramane un sentiment complex care poate azi sa ne ridice si maine sa ne aduca in pragul disperarii. Bineinteles ca toti am iubit la un moment dat - facand abstractie de sentimentul de dependenta, de violenta sentimentala, de gelozie si de proprietate asupra unei persoane. Se spune ca daca iubesti pe cineva trebuie sa ai curaj sa il lasi sa plece - daca iti este destinat se va intoarce inapoi la tine - bineinteles ca nu asta este modul in care ne comportam cu iubirea noastra - din contra ne asiguram ca nu ii lasam spatiu, libertate, o sufocam ca sa fim siguri ca stie ce simtim pentru ea. Nimic mai gresit - asta este drumul sigur catre preschimbarea iubirii intr-un sentiment vecin si deloc placut.
Iubirea pe care unii am pierdut-o, n-am cunoscut-o inca sau care o traim trebuie pretuita - la adevarata ei valoare. Unde este loc de gelozie, de posesivitate dusa la extrem - inseamna ca iubirea s-a transformat sau nici macar nu a fost prezenta.
Ce facem atunci cand am mers mai departe dar tanjim sa ne aflam langa o anumita persoana - ne asumam riscul si consecintele - ne avantam cu capul inainte si vedem daca ne mai putem intoarce, daca nu se poate atunci inseamna ca nu era a noastra. Cand visezi - deschizi ochii si te uiti la ce ai langa tine - daca nu este ce iti doresti - esti liber oricand sa cauti mai departe. Iubirea nu tine cont de rasa, culoare, religie si nici macar sex - fapt ce ar trebui acceptat de toata lumea. Poate sa vina cand te astepti mai putin si cand crezi ca nici macar nu ai nevoie de ea.
Personal nu (mai) cred in iubire - pentru mine nu exista acest sentiment - exista orgoliu, ura, pasiune, gelozie - orice sentiment legat direct de ea, insa nu (mai) vreau sa iubesc. Oricat de mult ai iubi o persoana, intr-un anumit moment totul se schimba, totul se transforma, totul se termina, totul se naruie - ca un castel de nisip - am obosit sa ridic castele de nisip. Ridicati-le voi!



Sa faca bine oamenii aia destepti sa gaseasca o solutie si pentru asta.

SUPERFICIALITATE

Fiind asaltati dinspre toate canalele media de tot felul de stiri despre sinucideri, arestari si alte violuri celebre si mai putin mondene - incepem sa ne gandim ce se cere in general pe Glob - stiri sau circ? Madalina Manole s'a sinucis, Lindsay Lohan a fost arestata, Liviu Varciu s'a despartit de mai putin mondena lui prietena, Paris Hilton consuma droguri - titluri din ziarele de la noi si de peste Ocean. Lumea cere circ, cere scandaluri - senzational, extraordinar. Moartea ajunge sa faca mai multi bani decat impozitul forfetar sau majorarea T.V.A. Artistii incep sa fie apreciati dupa moartea lor, discurile se vad "ca painea calda", tipografiile scot coperti pe banda si ziarele fac tiraj maxim. Posturile de televiziune speculeaza orice moment de slabiciune a populatiei - un an de la moartea lui M.J. - dam cu muzica'n populatie - materiale, filme, inregistrari - ce daca au mai fost difuzate de XXXX ori pana acum, trecem printr'o situatie speciala - publicul o cere, noi le oferim. Cine le cere ? Cum cine, publicul - acelasi care pana mai ieri nu stia cine canta "Liberian Girl" - dar care astazi a dat 25 de lei pe un CD sau pe o editie speciala de "X zi a saptamanii" cu CD GRATUIT!! sau cu cartea despre artistul Y. In principiu acelasi public care mesteca in ciorba cu ochii la emisiunile educative : Acces direct, Happy Hour, Un show pacatos - si altele. Aici invitati "de seama" despica firul in 4 - cum, de ce, in ce fel si mai ales unde au avut loc ultimele mondenitati.
Lumea moare, dintotdeauna - atat artisti, cat si oameni simpli. Da, in fiecare zi in Romania sunt inmormantati (chiar si fara slujba in Biserica) zeci de sinucigasi, drogati care si au inchieiat socotelile cu viata sau oameni simpli. Pentru ce atata mediatizare, atata intoxicare a publicului ? Da, Madalina Manole s'a sinucis, da era bolnava - probabil depresiva - nu, nu este o fapta ce trebuie mediatizata, discutata, condamnata. Nu, nu trebuia sa dea socoteala nimanui - fiecare avem cate o viata si putem face orice vrem cu ea. Un artist nu este cu nimic mai presus de un om oarecare in fata greutatilor vietii, daca vecina de la 3 si'a gasit sotul in pat cu alta si considera ca nu poate trai cu ideea - se arunca de la balcon - vreau sa vad chestia asta discutata in emisiunile live - ce, asta nu ar vinde? Ba da, ar vinde - o perioada scurta de timp, dupa care ne'am intoarce la aceleasi subiecte gaunoase discutate si deja disparute din cadrul monden al omului de rand.

Artistii vor vinde chiar si dupa zeci de ani de la moartea lor sau dupa destramarea trupelor - Beatles, Elvis, Jimi Hendrix, 2PAC, Frank Sinatra, Freddy Mercury, Aaliyah, M.J. si altii fac si acum avere la multi ani dupa ce au inchis ochii sau si'au lasat tobele in subsol.

Superficialitatea face din oameni monstrii care cauta intrigi, monstrii care cumpara albume, care vaneaza stiri, care arunca oamenii in mormant pentru a ii putea slavi de maine.

Apropo de toti "stupefiatii" de la T.V., radio, Internet care nu inteleg cum de lumea cumpara acum Madalina Manole si pana acum nu cumpara si vaaaaai saraca cum s-a sinucis ea pentru ca nu vroia nimeni sa asculte muzica ei (nu ca ar conta pentru vreunul din oamenii astia daca Madalina Manole s-a sinucis din cauza asta sau pentru ca nu ii iesise ciorba buna ). Lucrurile astea s-au intamplat de cand lumea, cu atat mai mult acum cu cat avem atatea canale media si lucrurile astea se propaga mult mai usor. Spre exemplu Van Gogh; Johann Sebastian Bach; Paul Gauguin; Franz Kafka, oameni care pentru cultura mondiala insemna ceva mai mult decat raposata Madalina Manole, asa ca hai sa nu ne mai miram precum "vaca la poarta noua" si sa ne asumam faptul ca astia suntem de la big bang incoace.

FERICIREA...

In ultimul timp pe toate blogurile pe care (nu) le citesc aceleasi teme se repeta obsesiv - fericirea, iubirea, dorinta. Majoritatea din cei care ne cititi aveti senzatia ca ati gasit fericirea suprema - unii din noi am pierdut'o, ceilalti suntem inca in cautarea ei, multi dintre noi inca ne bucuram de ea. Dar, pentru toti vine momentul in care fericirea nu mai este ceea ce credeam noi ca este. Devine o iluzie din care ne hranim zi de zi, de cele mai multe ori insa ramanem hamesiti. Nu ne referim la fericirea adusa de produse "materiale, palpabile" - aceea este o bucurie de scurta durata - masini, iubiti bogati, bani, excursii scumpe. Nu ne referim la fericirea adusa de un teanc de bani, sau de cea adusa de cumpararea a X pungi de boarfe din mall care vor ajunge oricum intr-un ungher intunecat si nu vor fi purtate niciodata. Din ce in ce mai multi oameni tind spre fericirea adusa de un apus de soare pe o insula exotica - desi la fel de inaltator poate sa fie un rasarit vazut pe plaja din Vama alaturi de persoana potrivita. Ne intereseaza in mod special fericirea neconditionata, iubirea care nu are limite - de card - si cea care ne face sa zambim doar uitandu-ne in ochii persoanei respective. Mai exista asa ceva? Traim in era vitezei, in era in care totul se intampla extrem de repede - s-au vazut, s-au placut, am plecat intr-o vacanta exotica, el are bani, ea are silicoane (in buze, fund, sani - sau pe oriunde va mai excita gandul ca ar putea avea) in scurt timp se pune de o nunta - cadouri scumpe, luna de miere, un copil, doi - peste 3 ani un divort - nu s-au inteles vom auzi cu totii in cor - eu m-as intreba, logic, nu s-au inteles cu privirea la asezarea bibliotecii in camera de zi, au avut divergente privind atractia gravitationala sau unul din ei si-a dat seama ca nu poate trai langa celalalt pentru ca sforaie? Bineinteles ca admitem purtarea unor discutii pre-relatie pe teme precum : astrologia, fizica quantica, geometria in spatiu samd.

FERICIREA nu sta in bani, nu sta in haine, nu sta in masini scumpe, nu sta in excursii exclusiviste, nu sta in achizitionarea unul clasor plin de blonde cu par de plastic si sani asijderea, nu sta in a purta cea mai tare pereche de incaltaminte si nici in a conduce cea mai tare masina. Pentru ca toate acestea le poti pierde intr-o fractiune de secunda.

Fercirea sta in a simti intocmai ritmul unei melodii, in a o trai la maxim de fiecare data cand o asculti, in a privi apusul si rasaritul de parca azi l-ai vedea prima data, in a vedea in ochii persoanei iubite aceleasi sentimente ca si acum 50 de ani, in a tine pe cineva de mana si a nu spune nimic stiind ca orice cuvant in plus ar strica momentul, in a merge descult pe iarba, in a rade cu pofta si din toata inima de fiecare data cand simti ca este momentul, in a nu te ascunde de ceilalti, in ai accepta asa cum sunt, in a privi mereu dincolo de persoana ta. Inseamna altruism, acceptare, impacare.

Cu toate acestea, Limp Me spune:

Pana la urma fericirea are o insemnatate pentru fiecare, daca pentru mine fericirea sta intr-un mall pentru ca iubirea o am deja, poate pentru altii fericirea sta intr-o anumita persoana, poate pentru altcineva fericirea sta intr-un meniu de la Mc asta pentru ca nu vrea sau nu stie cum este fericirea adusa de o anume persoana. Nu cred intr-un anumit tip de fericire, pentru fiecare exista un alt lucru o alta persoana care aduce asta. Poate pentru cineva fericirea sta intr-o pereche de silicoane niste picioare lungi si un cap sec pentru ca de fapt fericirea insemna notorietate si invidia celor din jur si obiectul pasiunii (anume silicoanele si picioarele ) il duc la exaltare, poate pentru "cap sec" fericirea sta in cumparaturile de la Milano si Paris pentru ca acasa nu a avut parte de asa ceva si plangea noaptea de foame si da sa ai cat mai mult insemna siguranta fie ca este vorba de haine fie ca este vorba de bani sau de un frigider plin (o oarecare siguranta). Pana la urma nimeni nu traieste intr-o poveste, iar iubirea aia dintre Fat frumos si Ileana lui o gasim in carte si poate din cand in cand in realitate la cei care au crescut cu povestea si chiar cred in ea, dar care sunt sansele ca doi oameni care au citit aceeasi poveste sa se intalneasca poate ca de 1 la 1000 sau 1 la 10000 asa ca, eu zic ca ne sta mai bine cu realitatea in fata tuturor si ar fi bine sa acceptam lucrurile asa cum sunt, pentru ca fericirea depinde de felul in care ai crescut nevoile pe care le ai sau le-ai avut, atentia de care duci sau nu lipsa .... pana la urma toata viata ta pana la momentul fericirii :)

Din pacate majoritatea o cautam in lucruri materiale, nestiind de fapt ca "fericirea...

...e ceva ce nu se atinge niciodata… dar in cautarea ei, merita sa alergi toata viata."