2 CATE 2

Din ce in ce mai multe relatii de durata din jurul meu cedeaza.
Din motive puerile sau nu. Unul dintre cei doi are curajul de a face "marele" pas.
Si astfel observ urmatoarele comportamente : ori amandoi sunt ok cu situatia si merg mai departe, convinsi ca viata nu se opreste aici - situatia ideala, ma gandesc eu; altii dau vina pe ei si pe ce nu au facut sau au facut la un moment dat - cu toate ca, celalalt merge mai departe si chiar se aventureaza in alta relatie - situatie in care se afla marea majoritate si care aduce suferinta mai mare celui care ramane blocat acolo; si altii nu doresc sa accepte realitatea - relatia nu mai merge, nu duce nicaieri, nu mai avem nici un fel de asteptari unul de la altul - dar noi insistam, poate daca nu ne despartim - prin minune - ne vom intelege super bine din nou si ne vom indragosti si ne vom iubi din nou ca in prima zi!! Imi este teama sa ma aflu in una dintre ultimele situatii - le gasesc penibile si pline de suferinta.
Suntem intr-adevar construiti sa traim cate 2 (indiferent de sex - alta data insa despre asta) - sunt de acord cu asta si o accept ca fiind un adevar general valabil. Insa asta nu inseamna ca traim cu o singura persoana toata viata. Avem dreptul de a alege daca dorim sau nu sa continuam o relatie - de prietenie sau o casnicie. Nu se termina lumea daca nu ne mai intelegem!! De ce nu putem sa acceptam chestia asta ca fiind de asemenea un adevar general valabil ? Ne pierdem in detalii - hai sa nu ii zic acum, nu e momentul, poate maine, hai sa asteptam sa venim din X loc si asa mai departe - lunile si anii trec - ne trezim frustrati, blocati in relatii de zeci de ani in care nu suntem multumiti de persoana de langa noi, pe care nu o mai iubim dar alaturi de care dormim in fiecare noapte. Si atunci ne miram de ce relatiile altora merg, de ce unii sunt fericiti sau din contra de ce unii dupa x ani de relatie sunt singuri si nu isi mai doresc o noua bataie de cap - pentru ca le e mai bine asa. Ori au invatat sa traiasca unii cu ceilalti – sa convietuiasca si sa faca compromisuri, ori se simt bine singuri – neavand insa o relatie sentimentala cu nimeni. Teama de a se lega de cineva – indiferent de asteptari – este mult prea mare.
Problema se pune in felul urmator : cum invingi teama? Cum iti demonstrezi tie in primul rand, ca un anume personaj merita mai multa atentie decat ceilalti, ca este cu mult diferita fata de marea masa, ca iti poate oferi (mai mult) ceea ce iti doresti, ca te va intelege si in principiu accepta asa cum esti?