SUNTEM NULI

Suntem atat de mici incat nici macar nu avem notiunea de atat de 'mic'. Suntem mici in cartierul nostru, in orasul nostru, suntem mici in tara noastra, pe Continentul si pe Planeta noastra si cu toate astea traim cu senzatia ca suntem miezul. Ca noi facem si desfacem. Si cand natura ne o mai si arata printr-un tsunami sau printr-un cutremur sau printr-un vulcan de dimensiuni mici, al carui nume nu il stim nici acum dupa ce a paralizat tot traficul aerian si ne-a umplut de cenusa.
Suntem atat de mici in sistemul nostru solar, suntem si mai mici - chiar invizibili - in Galaxia noastra si inexistenti in Univers.
In concluzie, nu valoram nimic ca indivizi. Poate in Univers vom ramane ca "acele animale care au distrus o Planeta".
Poate ca uneori este buna si supraevaluarea asta, macar ne simtim bagati in seama, chiar daca asta o facem singuri.

Suntem cu adevarat mici si asta nu o constientizam cu totii inca - asta este cel mai trist. Adica totusi, mai este nevoie de multe asemenea semnale de alarma ca sa acceptam ca nu ne conducem singuri si suntem condusi de natura in primul rand? Poate nu este ceva presus de ea, sau poate este. Dar pana sa putem dovedi existenta unei fiinte supreme, mai presus de noi toti - aveam de-a face cu natura, care ne poate decima pe toti in cateva secunde. Era glaciara ne asteapta pe toti, sa fim gasiti precum dinozaurii peste mii de ani - o noua populatie de neanderthali care a sodomizat natura si animalele pana la refuz.