SA EMIGRAM

…da, fac parte dintre acele persoane care viseaza sa ajunga dincolo, undeva departe (mda… si eu, de preferinta America-Miami). Sa iasa din Europa si sa aiba vedere catre Central Park (bine, merge si New York) – intr un bloc inalt, intr un apartament situat la ultimul etaj, cu geamuri de sus pana jos si cu iesire direct pe acoperis... Da, vreau sa plec si nu, nu imi imaginez ca acolo totul este la fel. Nici eu nu cred ca este la fel, dar nici altfel decat aici, asta in ideea in care si acolo trebuie sa muncesti mult si bine daca vrei sa duci o viata buna dar nu la fel de mult ca aici, asta poate si pentru ca oricat ai munci aici nu ai siguranta ca vei duce o viata buna. Cunosc destule persoane care au plecat – Franta, Italia, Spania, Cipru si Statele Unite – nu, nu se intorc decat in vizita. Sunt persoane care au avut curajul sa se lupte cu birocratia de la noi (eu cred ca mai degraba au renuntat sa se mai lupte cu birocratia noastra), care au luat viata in piept si au pornit de la 0 intr un loc unde nu cunoasteau pe nimeni. Au ajuns sus si au castigat respect. Prin munca. Respect pe care aici in tara nu l ar fi dobandit. Sunt apreciati pentru ce fac si lucreaza mult (exact ce ziceam). Se perfectioneaza zi de zi, pentru ca acolo asta inseamna sa evoluezi. Inca la noi in tara se simte iz de comunism – fiecare roman vrea sa aiba o slujba, orice slujba, unde seful este sef si niciodata nu coboara de pe piedestalul lui, unde romanul lucreaza 8 ore si niciodata peste program si este platit mediocru, unde forta de munca incepe de la 18 ani si se termina undeva pe la 40 – grav daca ai peste 40 de ani, probabil vei iesi la “pensie” fortat de imprejurari, da – in Romania inca nu poti face credite pentru ati plati studiile pentru ca ulterior sa platesti inapoi imprumutul cand te angajezi. Fiecare roman cu loc de munca tine in spinare cateva zeci de pensionari – unii “tinerei” si cu forta de munca inca, dar cu certificate medicale. Da, la ei este mai bine. Da, simt nevoia sa ies din aceasta “hora democratica” unde doar cei de sus o duc bine, sau cei care au stiut de unde sa fure – vreau sa fiu tratata de medici cu experienta si cu dedicare – care au depus juramantul lui Socrate si care isi dau silinta pentru ceea ce fac – pentru a salva o viata in plus zi de zi. Nu vreau sa ma urc pe masa de operatie si sa imi iau ramas de la cei dragi in prealabil, nu vreau sa dau atentii la doctori – tocmai pentru a le putea expune problema; vreau sa trec strada si sa fiu sigura ca am 99% sanse sa ajung in partea cealalta pentru ca ne am dat jos din castani de ceva vreme si unii dintre noi s au suit direct la volanul unui Audi, si au uitat cum sa ia piciorul de pe pedala de acceleratie; vreau sa am incredere ca atunci cand am o problema juridica sistemul nu imi va pune bete in roate si voi ajunge sa o rezolv; vreau sa merg pe strada dupa ora 23 si sa nu ma uit stresata in stanga si in dreapta cautand fete dubioase; vreau sa pot sa merg pe stradion – chiar daca nu sunt insotita de un barbat; vreau sa invatam ca respect inseamna sa nu arunci hartii pe strada, sa nu scuipi, sa nu injuri, sa nu iti uiti mana pe claxon – ca un taran care a trecut de la caruta cu cai la automobil; sa nu te intereseaze ce face vecina de la 3 si nici cu ce barbat a venit acasa blonda “aia buna” de la parter – intocmai ca tata Floarea din batatura; vreau sa ma plimb prin parc si sa stau in iarba – fara sa ma uit de 5 ori inainte ca nu cumva un prieten patruped sa imi fi lasat vreo bucurie – da, inseamna respect sa strangi dupa ce Bobita a fost “la toaleta”; vreau sa avem sosele – sunt amuzanta stiu – dar daca tot platim taxe mi se pare o chestie lipsita de respect; da, vreau sa pot pleca la mare si joia si sambata dupa-amiaza si pe 14 februarie si sa fac acelasi traseu in exact acelasi timp; vreau muzica de calitate – nu behaieli la TV si tute cu tate si par blond – la bordel va rugam!!; nu am nevoie de Sexy Brailence, Nikite si alte personaje de basm asemenea – la gunoi cu ele, sa apara cultura – cine doreste sa le vada sa iasa cu ele in parc si sa le plateasca - cu ora ca la panarame; vreau ca, copii mei sa se duca la gradinita/scoala si sa nu fie abuzati de catre educatoare/profesori frustrati de faptul ca au un salariu mic si sa spere la o atentie…mai sunt multe si da, le vreau… Nu, aici nu poti schimba nimic – degeaba il respect pe vecinul de la 3 daca tocmai intr o zi de sambata cand nu lucrez dansul asculta la maxim niste Guta&Co (asta pentru ca nu face parte din noi astia 1% care nu ascultam manele) de il stie tot blocul; degeaba o respect pe cucoana de la 6 daca atunci cand iese cu potaia afara nu ii strange “norocul de pe jos”, degeaba ma duc la doctor daca “este vineri si doamna doctor a plecat acasa ca se simtea rau”; degeaba eu nu ii dau in cap nimanui si nu ii fur portofelul daca o va face altul; degeaba am inceredere in sistemul sanitar daca atunci cand am nevoie de o ambulanta am sa astept cateva ore …Culmea este ca toata lumea se plange si nimeni nu face nimic, nu inteleg cum intre 21 de mii de nemultumiti nu exista nimeni care sa gasesasca o solutie, parerea mea ese ca suntem o tara de incompetenti condusa de hoti (de asta ne numim popular “prostime”). Asadar singura solutie este sa ne depasim cumva conditia, chiar daca asta insemna sa ne schimbam prietenii si sa ne lasam in urma familiile.

Deci da, sa emigram!!! …ma urmeaza cineva?