joi, 20 mai 2010

MIC GHID DE UTILIZARE

Inca de cand a inceput extinderea orasului cu blocuri, fabrici si uzine o noua "fita" a devenit populara printre locuitorii de la sate -> mutatul la oras - cu catel, cu purcel. Satenii care, la inceput se banuieste ca aveau o oarece doza de bun simt, au gasit la oras semeni de ai lor veniti din partea de nord a tarii - cu care s-au cuplat si au intemeiat familii si au facut copii.
In continuare dorim sa prezentam cateva aspecte care sa ii ajute pe acestia din urma sa obtina intr-un Bucuresti aglomerat si obosit permisul de "orasean de la tara".
Sa presupunem ca ai o treaba si te trezesti dimineata - in primul rand te vei trezi pe acorduri de manele la triluri maxime, venite de la cel mai scump telefon de pe piata - ai deja un punct in plus fata de noi ceilalti - atat vecinul de deasupra cat si cel de sub tine deja ti-au transmis sa ai o zi excelenta!! Iei pe tine tricoul Harmani si iesi din bloc scuipand pe asfaltul spalat deja, te urci in masina pentru care platesti o rata exorbitanta - desi locuiesti impreuna cu mama, tata, bunica si cei 3 frati intr-un apartament cu 2 camere situat central in Ferentari. Dai muzica la maxim si iti incanti vecinii dar si pe ceilalti trecatori cu ultimele noutati in materie de muzica'clasica de cartier - Guta, Salam cu Biscuiti (apropo nevasta lu' salam stiti ca a murit de ficat :)) ) si altii. La nici 500m esti obligat sa opresti la un semafor care arata culoarea rosie - bineinteles ca se impune din start o frana cu scart de roti (ca sa vada fetele care trec pe langa tine ce baiat valabil si sucar esti tu ) - si eventual o flegma in mijlocul drumului; tot pentru a accede mai repede la statutul de orasean de la tara se mai cer: fluierarea blondei cu fusta scurta care traverseaza strada regulamentar, mustrarea batranicii de 75 de ani care isi duce nepotica la gradinita si bineinteles trecerea in fata coloanei de la semafor - (daca se poate atat de in fata incat sa te loveasca cei ce vin perpendicular cu tine - GRESEALA DE TIPAR, cititi mai departe!!!!!) de indata ce se va afisa culoarea verde se cere impetuos sa apesi claxonul cu care a fost dotata masina - tare si prelung astfel incat, chiar daca nu este nimeni in fata ta, sa vada lumea ce masina ai tu. Dupa 5 minute de mers cu masina, te vei plictisi si vei scoate o punga de seminte din buzunar - cantand alaturi de preferatii tai vei manca seminte si vei scuipa cojile pe geam - poate acolo candva va creste floarea soarelui. Aventurile cu masina in trafic se continua insa cursul devine unul pentru avansati - se cere taxa un cap de orasean de la tara pentru a merge mai departe.
Dupa plimbarea cu masina, ai ajuns in mall (unde in cazul in care ai "gipan" frate, se impune regula de jeep si anume se parcheaza fix in fata mall-ului ) - unde nu-i asa - se cere vizionarea unui film - daca se poate o comedie unde sa te poti haha-i in liniste pentru "deliciul" nostru ar tuturor celorlalti. Se cumpara neaparat seminte si popcorn dar si bautura racoritoare la pahar mare - cel mai mare. Inainte sa inceapa filmul se suna toti prietenii cu care n-ai mai vorbit de 10 minute si se impartasesc ultimele impresii. In timpul reclamelor iti aduci aminte ca trebuie sa te duci la baie Te intorci dupa primele 10 minute din film, iti reiei locul si incepi "concertul" de seminte, popcorn si Cola - in mod suprinzator cei din jurul tau se vor uita la tine cu subinteles -subintelesul este de fapt o forma de invidie pentru tot ceea ce faci si in nici un caz pentru zgomotele cimpanzeice pe care le scoti. Replicile "pup-o ba", "hahaha ce amuzant" sau alte asemenea se vor rosti cu gura plina la fiecare 5 minute - pentru o mai buna digerare a filmului (inclusiv scobitul in nas cand "nu te vede nimeni "ca doar nu l-ai mai scobit de cand erai in masina). De asemenea educarea comportamentului din mall se face pe mai multe nivele - se cer 2 capete de orasean de la tara pentru a avansa in grad.


...to be continued

miercuri, 19 mai 2010

DESPRE CRIZA.....SAU NU...

Nu cred ca exista absolut nimic ce nu s-a spus despre criza inca dinainte ca ea sa vina. Toata lumea dadea din colt in colt si se vaita. Pana acum n-am auzit pe nimeni sa fi simtit pe pielea lui criza, mai putin pe mine nu de alta, dar al meu sot, este si a fost corporatist in banca - dar asta este alta poveste. Puteti sa stati linistita pentru ca asta este inceputul crizei - veti vedea ca va fi si mai urat.
Romanii sunt facuti sa se vaite mai degraba decat sa puna osul la munca, iar lenea asta generala o sa ne omoare pe toti. Nu am auzit pe nimeni sa zica ca a ramas fara o parte din salariu si ca isi mai cauta ceva de lucru, ah dar o sa imi sariti in cap ca nu sunt locuri de munca - dar sunt daca vrei neaparat sa faci un ban in plus - de exemplu o firma de telefonie avea nevoie de operatori pentru week-end si se ofereau 600 RON pentru 4 weekenduri lucrate. Sau poti sa dai cu matura la tine pe scara - daca chiar nu iti mai ajung banii. Daar NUUU asta este o rusine! Eu una nu prrea ma vait si da, si eu am sange in vene romanesc pentru ca as avea posibilitatea sa fac ceva mai multi bani prelungindu-mi programul, dar deocamdata probabil ca nu mi-a ajuns cutitul la os - dar este posibil sa se intampla si asta. Asta ca sa exemplific prin cineva apropiat mie cum sta treaba asta cu sangele asta romanesc. Asa ca eu nu cred in cei ce se vaita si conform filozofiei mele de viata fiecare are exact ceea ce a fost in stare sa produca pentru ca ceea ce ai si ce traiesti astazi este rezultatul sumei actiunilor tale de cand te ai nascut si pana acum.

Deci da, suntem in criza - insa asa cum vedem cu totii deja aceasta abia incepe. Vreau sa ii vad pe cei care locuiesc in 2 camere cu bunicii, parintii si fratii - dar invart un volan de Audi, vreau sa ii vad pe cei care au facut credite pentru draperii, mobila si plasma, vreau sa ii vad pe cei care si-au umplut mesele de sarbatori facand credite si cheltuind niste bani pentru a dovedi cat de bazati sunt ei de fapt. Iesiti in fata si faliti-va!!! Este scurt timpul pana cand le veti pierde pe toate - cam la fel de usor cum le ati luat. Nu este necasar sa amintim de vanzatoarele de la magazinul din colt care vorbesc la telefoane de 2000 RON bucata sau care cumpara haine care nu si-le ar permite niciodata - le stim cu totii, le vedem cand cumparam paine din banii nostri munciti - nu din aceia luati de la banca. Solutia nu este neaparat sa ne luam cu totii un al 2-lea job - sa o faca doar cei care se simt constransi de situatie. Lucrezi la stat si urmeaza sa iti taie 25% din salariu ? Eeeeh ia dezlipeste fundul de pe scaun si scoate nasul in lumea reala - lumea munceste - nu sta la barfa, lumea munceste - nu invarte 3 hartii de la un birou la altul, lumea munceste - nu are program de la 8-14 cu pauza de o ora, lumea munceste - nu are spor de toxicitate in birou, lumea MUNCESTE!!! Da stim, nu suntem cu totii atat de privilegiati ca voi sa stam pe 2500 RON salariu asa ca, in fata celor ce lucreaza faceti ciocu' mic!!
Trist este ca singura solutie este sa se taie tot de la cei amarati - 15% de la pensionari este enorm!!!! Da, sunt de acord sa se taie de la bugetari, chiar 50% din salariile de peste 3000 RON, sa vada si ei cum traieste omul de rand. Vrei sa faci parte din Guvern, Parlament, Senat - voluntariat !!!!! Munca neplatita pentru patrie!! Nu la stat si la luat bani.

Acum cateva luni daca nu chiar un an vorbeam cu un prieten care are o functie de conducere intr-o companie multinationala si imi spunea ca niciodata nu ar angaja pe cineva care a lucrat la stat, pentru ca a avut o experienta neplacuta cu un "timpul trece leafa merge" venit de la stat. Asa ca este cazul sa isi bata si cineva joc de cei ce isi bateau joc de noi pe la ghisee.

Let the game begin!

joi, 13 mai 2010

GRUPURI

Cat de curand vom ajunge sa vorbim cu prietenii doar prin intermediul retelelor de socializare - in speranta ca mai este ceva timp pana cand ne vom putea intalni la o cafea pe Facebook, azi discutam despre grupuri.
Nu despre grupurile de prieteni, ci despre grupurile care se formeaza zi de zi pe FB unind ţ-spe mii de oameni care au un tel comun - nu sunt de acord cu taxele impuse de guvern, mananca shaorma din X loc sau chiar dorm intre orele 12-07 sau mai rau au insomnii. Cu ce scop au fost create aceste grupuri? Ca sa aratam tuturor ca si noi suntem la fel ca ei, in general facem cam acelasi lucruri si chiar in acelasi timp? Curios.... dar exista chiar un grup al celor care au avut paduchi - propun sa se stabileasca o intalnire online si sa se dezbata subiectul cu ardoare - poate trebuie sa stim daca unii dintre ei mai au. Astazi am dat cu ochii de un grup care militeaza pentru neridicarea unui edificiu religios - bineinteles ca se vor aduna mai multi "membrii" si astfel edificiul nu va mai fi ridicat datorita Fb-ului!! Sa ii multumim cu totii!!
Despre grupurile alaturi de care ne adunam candva in spatele blocului sau la o terasa pe Lipscani in alt post!

luni, 10 mai 2010

VIATA

...este cel mai de pret lucru pe care il avem. Nu stii niciodata cand se termina firul si cand te trezesti fata in fata cu ultima clipa. Oare atunci ai sa regreti ceva? Sunt lucruri care au ramas nespuse, nefacute, neterminate?
Poti atunci sa privesti cu seninatate la tot ceea ce ai facut si sa fii multumit de tine? Ai iubit indeajuns? Ai vazut in ochii persoanei iubite aceeasi iubire pe care o simteai si tu? Ai vazut marea de destule ori? Ai zambit indeajuns? Ai ras cu pofta? Micile bucurii ale vietii sunt cele care ne fac sa mergem impacati catre sfarsit...atunci cand suntem acolo sa putem spune "am trait!".
Cand ai mers ultima oara descult prin ploaie? Cand ai stat ultima oara pe o plaja goala - doar tu si marea? Cand ai spus ultima oara "te iubesc" din tot sufletul ? Cand ai privit in ochii cuiva si ai spus "imi pare rau" sau "am gresit"? O placi? Poate ar trebui sa stie si ea... Il iubesti ? Spune-i-o mai des.
Viata e prea scurta si prea frumoasa sa ne-o irosim printre ganduri negre si vorbe pe care sa le regretam mai tarziu. Da, trebuie sa ne urmam visurile - sa credem in idealuri - dar nu trebuie sa trecem prin viata singuri. Gaseste persoana alaturi de care poti sa te bucuri de fiecare clipa si mergi alaturi de ea pe drumul vietii. Bucura-te de fiecare clipa, si daca te va parasi tine minte ceea ce nu te ucide - te face mai puternic. Revino-ti si continua-ti drumul. Mereu la fel. Niciodata nu stii cand ai ajuns la final.
Pentru fiecare viata are anumite valente si fiecare in viata isi are prioritatile lui, unii vor sa faca bani, altii vor sa isi intemeieze o familie. Eu una vreau sa fiu fericita si linistita, nu vreau averi imense vreau sa traiesc normal si decent alaturi de cei pe care ii iubesc si care ma iubesc, am auzit o vorba de curand, ceva de genul "viata este o provocare nu o competitie" iar eu cel putin asa privesc lucrurile. Pana la urma in viata nu ai de castigat si nici de pierdut nimic, pentru ca pana la urma cu totii ajungem tot acolo, cred eu ca cel mai important este sa traiesti ... frumos.
Da, persoanele din jurul nostru ne parasesc - rand pe rand, tuturor ne suna ceasul. Daca maine va fii prietenul tau cel mai bun? Sau sotul/sotia? Daca maine vei afla ca parintii tai au plecat spre "lumii" mai drepte? Le-ai spus tot ce doreai sa le spui? Stiau cat de mult tii la ei ? Poate vei regreta atunci, insa acum inca mai ai timp.
Pana la urma cu totii plecam din lumea asta, ar fi bine totusi sa plecam impacati ca am facut tot ceea ce ne doream sau macar ca am incercat, iar atunci cand plecam sa plecam inconjurati de oameni dragi.


I've had beautiful eyes stare me right in the face...and moved on

joi, 29 aprilie 2010

1 MAI MUNCITORESC


Pentru ca suntem niste muncitori in uzine si pentru ca tot restul anului lucram din greu si cu sarg pentru a culege roadele intr-o singura zi a anului, avem dreptul la o zi libera : 1 MAI - numita popular "1 Mai Muncitoresc" - de catre acesti oameni care se trezesc dimineata in forfota orasului si migreaza din blocurile gri catre fabrici si uzine (?!?!) producatoare de bine, salarii si barfe asezonate cu femei siliconate si posturi TV maneliste.
In aceasta mirifica zi tot romanul are liber - mai putin cei care trebuie sa slujeasca patria cu mintea lor stralucita (deci angajatii de la Cora/Carrefour/si alte minti lucioase) - si mai putin anul asta cand ziua mult-asteptata pica intr-o zi de sambata...deja incep sa cred ca este o conspiratie in acest sens si s-au tras sfori tocmai de undeva de sus pentru ca ziua aceasta sa nu cada intr-o vineri sau luni de exemplu - atunci cand tot romanul manelist ar fi putut sa aiba o mini-vacanta de 3 zile in care se putea relaxa in linistea celorlalti manelisti cu mici si bere prin padurile perifierice marilor orase sau cand, tot el, romanul manelist isi putea duce burta umflata de bere la mare. Mare unde, se stie, s-ar fi intalnit cu ceilalti manelisti si ei doritori de niste soare de mai si niste mici la gratar tocmai pe plaja Marii Negre.
In speranta ca am gresit prognoza si toti cei de mai sus vor pleca in bine-cuvantata Bulgarie anul acesta, va uram un 1 Mai Muncit!!

Eu cred totusi ca 1 Mai nu este tocmai 1 Mai manelistic este doar un obicei comunist al romanilor de a sta acasa inca o zi, pentru ca dupa cum am mai spus noi ca si natie suntem lenesi. Insa si eu ca si ceilalti romani ma bucur de sarbatoarea asta. Poate totusi avem noroc si in locurile in care se aduna manelistii o sa dea Dumnezeu ploi torentiale cu tunete si fulgere. Pe de alta parte ma gandesc ca povestea veche cu jegul lasat in padure va persista si anul acesta si imputitii care isi lasa jegurile in urma vor face prezenta si anul acesta, dar poate tot Dumnezeu se va indura si de noi oamenii cu ceva bun simt si un pic ecologisti si va da cu ploaie si fulgere in ei. (Niste jeguri de oameni la fel ca si ceea ce lasa in urma). Asa ca distracie placuta de 1 Mai care pe unde va duceti si va rog eu frumos incercati sa nu fiti "Jeguri" si sa adunati in urma voastra pentru ca totusi padurea nu este casa noastra, este casa altora si daca animalele alea de acolo nu vin sa se cace la noi in casa hai sa nu facem nici noi asta.

vineri, 23 aprilie 2010

MY IMAGINARIUM

Cu totii am fost copii la un moment dat si am visat cu ochii deschisi la ce vom fi cand vom fi mari. Multi dintre noi suntem si nu ne regasim in descrierile facute atunci. Ne uitam in oglinda si nu vedem doctorii/ politistii/ aviatorii care ne doream atunci sa fim, nu avem - inca - masinile, banii, vilele sau celebritatea care ni le doream atunci. Cu fiecare pas pe care il facem in viata ne gandim ca suntem mai aproape de a le dobandi si totusi de cele mai multe ori ele se indeparteaza parca mai mult de noi. Le vedem la altii si ii invidiem - ne dorim sa fim in locul lor - sa ne bagam in pat noaptea cu mintea goala si cu o pofta de altceva, mereu de altceva. Probabil ca tocmai din cauza asta, majoritatea celor care le au - nu si le mai doresc - si cauta orice altceva in locul lor. Cauta sa aibe din ce in ce mai mult din altceva. Este ca un fel de rollercoaster din care nu mai pot cobora odata urcati. Viata nu ii mai poarta pe drumul ei ci pe un drum imaginat de ei de cand erau copii - de fapt asta ne dorim de la viata ? Sa ne facem singuri cararea pas cu pas, pietricica cu pietricica sau vrem sa fie un fel de drum nepavat pe care ceilalti sa isi puna dalele in functie de cum vin si cum pleaca? Alegerea este a fiecaruia din noi - insa trebuie facuta - ai sa permiti celorlalti sa iti conduca viata sau ai sa iti construiesti drumul tau, diferit de al lor?
Pentru unii din noi acestea se regasesc in frustarile cu care ne luptam zi de zi - acelea de a avea cel mai bun job, cea mai buna tipa sau cea mai misto masina - toate acestea nu fac altceva decat sa arate celorlati ca suntem slabi - de undeva lipseste o piesa din puzzle, pe care incercam sa o substituim fiecare cum stim mai bine. Ne ascundem in spatele societatii si in spatele cuvintelor. Ranim si spunem vorbe fara rost - doar pentru a fi spuse, pentru a nu ramane cu ele in gand - de dragul conversatiei. Insa ce facem atunci cand, mai tarziu ne lovim de ele? Vom putea tine capul sus si ne vom accepta conditia sau vom alerga precum un catelus pentru a linge ranile pe care le-am facut?
Dar cum ramane cu cei care si-au realizat visele, cum ramane cu cei care au visat si au ajuns acolo, pe ei de ce nu ii intrebam cat de mult au muncit pentru asta? Cata sudoare au depus ? Pe ei de ce nu ii luam ca exemplu si de ce ii invidiem ? Pentru ca ne este mai usor sa facem asta decat sa ne acceptam neputinta sau sa ne abitionam. Pana la urma cu totii suntem oameni si fie ca vrem sau nu societatea ne impune sa urcam sau sa fim undeva mai sus decat restul lumii, undeva unde putem fi admirati de cei din jurul nostru iar cand nu ajungem acolo devenim frustrati, ciudat lucru cu frustrarea asta pentru ca in genareal cei frustrati au tendinta de ati spune lucrurile pe fata, lucruri care in genaral deranjaza. Sunt de parere ca nici o persoana nu poate suporta toate criticile si toate parerile sincere ale celor din jur spuse in fata, indiferent decat de deschisa asupra acestui lucru se declara.
In concluzie oriunde ne am afla pe scara sociala si oricat de multe am avea cu totii suntem niste animale frustrate si bolnave.

marți, 20 aprilie 2010

SUNTEM NULI

Suntem atat de mici incat nici macar nu avem notiunea de atat de 'mic'. Suntem mici in cartierul nostru, in orasul nostru, suntem mici in tara noastra, pe Continentul si pe Planeta noastra si cu toate astea traim cu senzatia ca suntem miezul. Ca noi facem si desfacem. Si cand natura ne o mai si arata printr-un tsunami sau printr-un cutremur sau printr-un vulcan de dimensiuni mici, al carui nume nu il stim nici acum dupa ce a paralizat tot traficul aerian si ne-a umplut de cenusa.
Suntem atat de mici in sistemul nostru solar, suntem si mai mici - chiar invizibili - in Galaxia noastra si inexistenti in Univers.
In concluzie, nu valoram nimic ca indivizi. Poate in Univers vom ramane ca "acele animale care au distrus o Planeta".
Poate ca uneori este buna si supraevaluarea asta, macar ne simtim bagati in seama, chiar daca asta o facem singuri.

Suntem cu adevarat mici si asta nu o constientizam cu totii inca - asta este cel mai trist. Adica totusi, mai este nevoie de multe asemenea semnale de alarma ca sa acceptam ca nu ne conducem singuri si suntem condusi de natura in primul rand? Poate nu este ceva presus de ea, sau poate este. Dar pana sa putem dovedi existenta unei fiinte supreme, mai presus de noi toti - aveam de-a face cu natura, care ne poate decima pe toti in cateva secunde. Era glaciara ne asteapta pe toti, sa fim gasiti precum dinozaurii peste mii de ani - o noua populatie de neanderthali care a sodomizat natura si animalele pana la refuz.